A fost mai lunga decat am crezut…

Dar cum  pentru mine singur nu inseamna sa ma simt singur, ci mai degraba ma folosesc de solitudine pentru dezvoltarea persoanala, am simtit iarna ca fiind lunga doar din motive practice. Am realizat ca 6 luni dintr-un an eu sunt inactiv aici la cabana din pricipa conditiilor meteo care presupun si accesul ingreunat cu materiale de constructii. 

Din fericire am avut zapada, asa cum mi-am dorit foarte mult. Chiar si in timp ce scriu aceste randuri, in luna aprilie, ma uit pe geam si vad cum fulguie. Iar acest loc incarcat cu zapada este pur si simplu de poveste, ca in taramul fermecat din Narnia…il si vad pe C.S.Lewis stand la birou, in locul meu, plasand analogiile lui dintre crestinism si fantastic in peisajul de afara. Apoi plecand in oras prin omat pana la brau doar ca sa puna la posta o scrisoare pentru bunul sau prieten Tolkien.

Suferinta de singuratate este un neajuns al mintii umane. Iar cateva motive pentru care putem suferi de singuratate ar fi acestea:

• dependenta de anumite persoane
• dependenta de activitati sociale
• lipsa de provocari la nivel de viata personala
• lipsa de activitati fizice zilnice

Legaturile sociale

Acum nu va imaginati ca am stat singur 6 luni. Doar am locuit singur, dar am avut contact cu prieteni si persoane dragi in mod frecvent, iar asta mi-a satisfacut si nevoile de relationare sociala. De altfel o descoperire care mi s-a aratat in ultimul an de cand stau singur aici este faptul ca mutarea mea in salbaticie m-a facut sa am legaturi sociale mai dese si profunde decat atunci cand locuiam in mijlocul civilizatiei. Iar asta se explica simplu: oamenii care mi-au ramas aproape s-au ales si cei mai buni si importanti dintre ei au ramas langa mine, iar asta inseamna timp mai frumos petrecut si atunci cand sunt singur si atunci cand sunt cu alte persoane. Plus timp mai putin risipit in relatii fara nicio valorificare umana sau sociala.

Dar sa intru putin in concret si sa analizez si cateva aspecte practice legate de nevoile pentru vietuire in salbaticie.

Hrana

Proviziile de malai, faina, paste, conserve si alte alimente, pe care mi le-am facut in toamna au fost extrem de utile. Am facut paine sau turte pe plita de fiecare data cand nu ajungeam in oras o perioada mai lunga sau desfaceam o conserva cand nu aveam produse proaspete. 

Apa

Probabil cea mai mare provocare pe timp de iarna. Si asta pentru simplul fapt ca ingheata si singura posibilitate este sa tin in interior o cantitate de cativa zeci de litri de apa in recipiente de plastic. Situatia poate fi si mai rea daca frigul intens nu ar avea pauze si ar sta la temperaturi negative saptamani intregi la rand. Insa cum vremea la noi este foarte schimbatoare, nu s-a intamplat pe parcursul acestei ierni sa nu pot scoate apa cu pompa macar odata pe saptamana. Si chiar si in conditii de ger prelungit, pana la urma pot aduce apa cu galeata de la fantana, incomod pentru ca fantana este destul de in vale, dar este o solutie la care am apelat in toti anii precendenti cand veneam aici pentru perioade mai scurte sau mai lungi.

Accesul cu masina

Cand mi-am pus simexuri la Toyota am crezut ca nu va exista vreme care sa ma opreasca sa urc pana la cabana. Si chiar de la prima incercare cu noile anvelope am ramas blocat in mocirla. Cea mai nenoricita vreme din acest punct de vedere este cea cu ploi intense si cu zapada imbibata cu apa. Nu imi ofera nicio sansa. Mai sunt si acele perioade cu zapada mare, peste 30cm, cand anvelopele sapa in stratul de zapada pana ramane masina suspendata. Pe frig cand e totul inghetat sau pe ploi usoare si de scurta durata se urca fara probleme.  Poate cand o sa adaug niste blocanti masinii lucrurile se vor mai schimba.

Activitatile

Iarna ai mai putin timp pentru lucruri practice si mai mult pentru dezvoltarea de proiecte noi. Dar frigul, zapada mare si noptile lungi se pot dovedi cel putin la fel de ostenitoare precum zilele lungi de munca pe timp de vara. 

Am satisfactia ca am reusit sa fac cateva iesiri frumoase de camping si bushcraft, dar si sa parcurg 100km din Via Transilvanica, admirand Bucovina in, poate, cea mai frumoasa perioada a ei.

In rest, la cabana, zilnic taiat lemne, curatat zapada si partea de bucatareala care ocupa mai multi timp decat mi-as fi imaginat, mai ales cand apar problemele cu apa, de care am povestit mai sus.

Pe scurt, iarna a trecut repede, dar a fost intensa, concentrata si plina de povesti si amintiri de neuitat. Prima mea iarna la cabana in salbaticie…e incredibil, mi se pare ireal ca eu chiar traiesc viata la care am visat atat de mult.

Maine lucrez la gradina, desi a fulguit azi primavara e aici…