Fara sa constientizam crestem si ne dezvoltam ca oameni dupa modelele altor oameni. Intr-o anumita masura suntem oglindirea celor dinaintea noastra si a celor de langa noi. De asta omul este supus rigorilor matematice doar la recensamant, in rest nu am fost niciodata egali intre noi.
Pe langa mostenirea genetica care duce mai departe toata experienta de supravietuire si adaptabilitate a stramosilor nostri avem si mostenirea culturala si sociala. Acum trei miii de ani un copil din Europa , un copil Asia, un copil dintr-un trib african urmau sa devina trei viitori adulti cu perceptii diferite despre ce e important in viata. Mii de ani cei trei adulti nu au putut sa convietuiasca impreuna in pace pentru ca mostenirea lor era diferita.
Acum in mileniul 3, adulti fiind, stau la masa impreuna si discuta alti trei fosti copii: un copil de parinti nomenclaturisti, un orfan crescut in manastire si un copil dintr-o familie corporatista. Unul bea vodca, altul ceai, altul bere. Povestesc cu totii din copilariile lor si se amuza. In epoca vitezei, a bunastarii si a informatiei, istoria le-a aratat adultilor cum sa convietuiasca indiferent de diferentele dintre ei. Copii lor merg la aceleasi scoli, mananca aceeasi mancare si se joaca aceleasi jocuri. Integrarea sociala a devenit principala valoare a omenirii luand locul religiilor sau diferitelor cutume. Mostenirea culturala nu mai are importanta.
Copilul care acum creste intr-o familie corporatista de succes are posibilitatea ca ajuns mare sa fie fondatorul infocat al unui nou partid totalitarist. Iar copilul educat intr-o modesta familie traditionala poate pleca in lume si sa devina un excentric playboy multimilionar.
Desi disiparea tot mai intensa a valorilor traditionale poate insemna pentru marea parte a societatii un reset moral si cultural, individual putem profita de accesul facil la informatie si sa alegem singuri directia in care ne dezvoltam fara sa mai fim impiedicati de mosteniri culturale si sociale.
Lumea s-a uniformizat de dragul pacii sociale iar asta e bine. Dar totodata s-au uniformizat si valorile individului iar asta duce la o criza de personalitate sociala si cine vrea sa iasa din plafonarea capitalista a societatii trebuie sa porneasca pe cont propriu, sa devina ferm in credintele lui, puternic mental si trupeste, si sa isi caute inspiratia in mosteniri individuale, nu de masa.
Idolatrizarea nu lasa loc de greseala si asadar este urmata mereu de suferinta. Constientizarea imperfectiunii sale il face pe om sa isi caute repere fara cusur, si precum Don Quijote alearga toata viata dupa inchipuiri.
Lumea este un amestec de ordine si haos fara ca vreodata sa se poata echilibra balanta. La fel este si omul. Nimeni nu e perfect, nici tu, nici eu, nici cei pe care ii iubim cel mai mult.
The pursuit of happiness incepe atunci cand te compari doar cu tine care ai fost ieri, cand descoperi ceea ce iti place sa faci si cand ai curajul necesar sa muncesti pana la epuizare pentru visele tale.
Traim cele mai bune vremuri ale omenirii, de pace si libertate, iar inspiratia de care ai nevoie este doar in lucrul mainilor tale.
Nu cauta perfectiunea in nimeni, dar imprumuta ceva din experienta fiecaruia.
Tine aproape oameni mai buni decat tine si cu aspiratii asemanatoare dar nu fi dependent de ei.
Si fii oricand pregatit sa incepi totul de la zero si nu o sa mai incepi niciodata de la zero.
Daca vrei ca lucruri minunate sa se intample in viata ta atunci incepe prin a face tu lucruri minunate. Greutatile, nefericirea sunt lovituri incasate din cauza greselilor noastre, a lucrurilor nefacute suficient, e lipsei de experienta si de rabdare. Cum nu poti incepe o afacere fara sa ai un capital, la fel nici binele nu se poate inmulti in viata ta daca nu incepi sa-l creezi tu mai intai.
Traim vremuri bune in care putem invata din experienta altora, iar cand am ajuns sa tragem suficiente concluzii si din experientele noastre, avem libertatea sa ne schimbam viata dupa cum dorim.
Gaseste inspiratia in lucruri simple si fii pretentios doar cu propria persoana.